Societatea actuală trece printr-un proces accelerat de transformare, cu implicații majore în structurarea câmpului de cercetare din domeniile socio-umane. Noile realități sociale, impactul tehnologiei, noile industrii necesită abordări inovative din partea cercetătorilor, pentru a putea oferi interpretări valide și soluții practice la noile provocări. Toate aceste schimbări pot fi interpretate în cel puțin în trei registre.
Într-un prim registru, mai larg, participăm la o schimbare de paradigmă, de la modernism la postmodernism sau chiar pastmodernism. Această schimbare afectează cercetarea din domeniile sociale nu doar la nivel metodologic, ci și la nivel ontologic și epistemologic. Noi provocări, noi perspective și noi adevăruri sunt deschise cercetării fundamentale și aplicate din domeniul socio-uman. Utilizarea cercetării calitative și a celei cantitative, rolul emancipator al cercetătorului, perspectivele critice și interpretative au devenit uzuale în cercetarea socială. Noile pedagogii necesită schimbări de abordare teoretică și metodologică adecvate, pentru a ține pasul cu nevoile de formare din societate.
Psihologia cunoaște, de asemenea, dezvoltări semnificative, care depășesc canoanele cantitative ale secolului XX.
Într-un alt registru, revoluția tehnologică extraordinară din ultimii 50 de ani a modificat nu doar modul în care lucrăm, ci și modul în care formăm relații sociale, în care gândim și ne comportăm. Este esențială înțelegerea modului în care interacționăm cu tehnologia și prin tehnologie, a impactului pe care acesta îl are asupra proceselor psihice și sociale. Modul în care tehnologia a modificat relațiile sociale și modul în care interacționăm în contexte de învățare și profesionale reprezintă una dintre temele majore de cercetare în societatea contemporană.
Nu în ultimul rând, trăim într-o societate postcomunistă, în care progresăm într-un proces de modernizare și armonizare cu instituțiile și valorile europene. Ultimii 30 de ani au reprezentat un efort continuu de realiniere la valorile, economia și practicile democratice ale Europei occidentale. Acest proces nu este unul lin sau lipsit de interpretări și adaptări naționale. Societatea românească reprezintă cadrul în care are loc cercetarea socială autohtonă și o influențează în consecință. Abordările locale/regionale ale problemelor universale, cercetarea aplicată în context românesc, soluțiile personalizate la problemele sociale curente sunt doar trei exemple ale modului în care societatea românească actuală influențează cercetarea din domeniile socio-umane.
În acest context, prin această conferință încercăm să construim o înțelegere comună a rolului și impactului cercetării din domeniile socio-umane în societatea contemporană.
Cercetări fundamentale și aplicate, din domeniile sociologie, psihologie, științe ale educației, asistență socială, antropologie sau resurse umane, ne vor prezenta fațete diferite ale acestui proces.
Tinerii cercetători și studenții doctoranzi sunt invitați să participe la această conferință cu lucrări care prezintă cercetări din domeniile menționate sau domenii conexe și interdisciplinare.